Peste 9.500 de sesizări privind minori dispăruți, în ultimul an -

Fenomenul copiilor dispăruți este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.548 de sesizări privind minori dispăruți, procesate în perioada 20 mai 2024 – 20 mai 2025, peste 60% reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România. Cu toate că numărul cel mai mare de sesizări privind dispariția se înregistrează pentru copii de peste 14 ani, îngrijorător este și numărul mare, peste 100, de sesizări privind disparițiile la copii cu vârsta sub 5 ani. Experții Salvați Copiii atrag atenția că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un semnal de alarmă privind experiențele negative pe care aceștia le trăiesc și a dezechilibrelor emoționale cu care aceștia se confruntă.

Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an:

101 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;
131 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani;
002 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani;
290 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.

Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 482, dintre care majoritatea (339) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani.

Cele mai multe dispariții au fost sesizate în sectoarele din București, județele Bistrița-Năsăud, Iași și Constanța.

Fenomenul copiilor care fug este complex și multifactorial. Iată principalele motive care îi pot determina pe copii să fugă:

Probleme familiale – Conflicte parentale, violență domestică, abuz sau neglijare.
Suferință emoțională – Sentimente de neînțelegere, singurătate sau respingere.
Presiune academică – Dificultăți academice, bullying sau excluziune socială.
Căutarea autonomiei – Nevoia de independență și libertate, în special în timpul adolescenței.
Influență externă – Presiunea colegilor sau influența negativă a grupului.

Factorii de risc variază în funcție de vârsta copilului, de mediul familial și de mediul social. Comunicarea deschisă, ascultarea activă și atenția acordată semnelor de avertizare sunt esențiale pentru prevenirea acestui comportament. Dacă vă îngrijorează un anumit copil, este important să creați un spațiu de dialog fără judecată și, dacă este necesar, să consultați profesioniști precum un psiholog pentru copii.